Inceput

Nu stiu de unde sa incep...toata chestia cu blogul e noua pentru mine. Dar scriu un inceput de jurnal, si o sa-l termin cand Maitresse nu va mai exista...cand eu nu voi mai fi eu. Momentan ea isi face de cap cu corpul si mintea mea. Ea sunt eu. Eu sunt ea in afara programului de munca.

Asa am fost si aseara...
Am ajuns acasa mult mai tarziu decat de obicei si tot ce imi doream era sa ma bag sub patura mea, lumea sa dispara si telefonul sa arda in flacarile iadului. Oboseala ma coplesise, tocurile ma strangeau si stomacul lipit de coloana nu era tocmai fericit sa inghita in continuare cafea. Am urcat cat de repede am putut pana la apartamentul in care stau, am intrat pe usa, am dat cu servieta, sacoul, tocurile si fusta mulata care ma fortasera toata ziua sa fac pasi mici ca o papusa mecanica. Am luat niste papuci de casa in picioare, in ciuda faptului ca talpele mele chinuite aveau orgasm pe gresia rece si calmanta, si am intrat in bucatarie. Tocmai atunci am realizat ca ceva nu era bine...
Cand esti obosit nu prea mai dai atentie detaliilor, dar cand detaliile iti scot ochii, nu prea ai cum sa nu vezi. In bucatarie era mancare! Nimic neobisnuit, pe langa faptul ca locuiesc singura si, daca nu aveam o fantoma care fusese bucatar sef intr-o viata anterioara, binevoitoare sa imi gateasca mancare supraomeneasca....farfuriile de pe masa nu prea aveau ce cauta acolo! Imediat cum am vazut asta am inceput sa ma panichez, am crezut la inceput ca mi-a spart cineva apartamentul. Dar cine naiba imi lasa mancare drept multumire pt ce a furat?
Inainte sa realizez de-a binelea ce se intampla am fost luata pe sus si strivita de perete. O limba puternica imi invada gura iar picioarele mi se incovoiasera in jurul taliei lui.

Mi-a fost dor...


Respir sacadat si il dezbrac de camasa.

Hai sa mancam, am asteptat sa te intorci.


Lasa, te mananc in dormitor...